Am sa incep prin a spune ca eu am avut o copilarie nu prea frumoasa motiv pentru care am incercat toata viata mea sa fiu un copil...si acum imi place sa fac nazdravanii in preajma copiilor, sa intru in mintea lor, in joaca lor, sa ma joc cu ei chiar cu papusi si poapte de asta imi plac si acum jucariile si plusurile...fiind o buna bucata de timp la casa copilului,dupa ce am fost luat de acolo, imi aduc aminte de o casa plina de puradei care erau unul mai murdar ca altul...mama lor(soacra mamei mele) a ramas vaduva si avea 12 copii. 4 deja casatoriti si restul erau mici si toti vorbeau o limba pe care eu nu o stiam (tiganeste)... eu am invatat mult mai tarziu limba lor dar deja nu mai stateam in casa aia, ai mei mutandu-se in chirie la un batran care era tare simpatic, am plecat si de acolo si iata-ma eleva in clasa primara si selectata pentru o trupa de balerini... a fost momentul in care am vrut sa stiu mai mult, sa cunosc mai multe sa fiu apreciata si iubita, dar asta era doar in acel colectiv la 10 ani urcam deja pe o scena cu un public numeros insa cea care mi-a dat viata lipsea si asta ma intrista.... am sa trec peste aceste momente insa ambitia a fost mult prea mare si am continuat sa merg la club unde am continuat sa fac gimnastica de performanta doar ca si acest vis mi-a fost spulberat fiinda se nascuse fratiorul meu de care trebuia sa am grija si asa am abandonat sportul.... era in anul dinaintea mortii presedintelui Ghe-Gheorghiu Dej cand painea se dadea pe cartela...imi aduc aminte de o coala colorata gen A4 care semana cu un calendar...cu acea hartie te duceai la magazinul de pita, iti taia ziua respectiva ( ex- 18 Mai) si primeai un serf de paine, adica 1 kg. indiferemt de numarul celor din familie(noi eram 4 pers.)... la noi venea tanti Ilonka la barfa cu mama mea, asa se face ca intr-o zi vine baba si ma roaga sa meg sa-i iau portia de paine.... stiu doar ca eram suparata din cauza foamei... am luat cartela babei, mi-a dat si mama cartela si hai dupa pita... era cea mai buna pita care se facea la Cluj pe atunci. Copila fiind, m-am intilnit cu o verisoara si ea la pita, am inceput sa povestim de mancare fiecare, si am facut un ocol pana sa ajungem fiecare la casa noastra cu povesti, despre cum ar fi sa mancam o friptura si ce bun ar fi cutare si cutare mancare.... ajunsa la poarta constat ca nu mai aveam paine din plasa babei...... Ce sa va spun?? am primit o bataie de nu am uitat-o nici azi, insa stiu ca m-am culcat cu burta plina chiar daca pedeapsa a fost (dupa bataie) nimic de mancare.... poate de asta imi place sa bucataresc , sa gatesc pentru ai mei, insa nici azi nu pot spune ca sunt o mare mancacioasa.....
dar sufletul si azi e a unui copil pofticios :)
Va pupa Margareta

Lubię to! 14