De prima dată ce-ai deschis ochii, te-ai uitat în jurul tău şi ţi-ai spus că începe o nouă zi. Te-ai ridicat din pat bucuroasă şi ai alergat să te speli. Ţi-ai privit faţa nemachiată în oglindă şi ai zâmbit: uneori imperfecţiunile sunt drăguţe. Ţi-ai aranjat părul şi ţi-ai rotit o şuviţă în jurul degetului. I-ai dat drumul într-o arcuire pe care ai urmărit-o distrată. Te-ai spălat cu apă rece ca gheaţa şi pentru o clipă parcă respiraţia ta s-a oprit. Te-ai şters repede cu prosopul şi te-ai liniştit când ai văzut că plămânii tăi încep din nou să respire. În paşi veseli ai alergat spre bucătărie, ţi-ai făcut o cafea, apoi te-ai aşezat la masă şi ţi-ai verificat mailurile. Ai savurat cana aceea de cafea privind pe geam. După un moment, ai început să râzi singură când jos, vântul a început să se joace cu o femeie şi printr-o rafală, i-a ridicat fusta.

Ai renunţat la capotul comod şi pufos, te-ai îmbrăcat aşa, ca oamenii mari şi-ai fugit spre uşă. Acolo, ai mai inspirat o dată şi ţi-ai făcut curaj să stai faţă în faţă cu realitatea. Zâmbeai pe stradă şi păşeai ferm. Nu ştii nici tu de ce, dar ceva anume îţi dădea siguranţă şi hotărâre. Din când în când, câte un om mai întorcea capul şi se uita pierdut după tine, mirat să vadă o persoană aşa firavă păşind atât de apăsat. Prinzând privirile lor pline de mirare, parcă ai prins şi mai mult curaj. Până să ajungi la autobuz, i-ai zâmbit unui copil care se chinuia să-şi lege şireturile, iar în timp ce aşteptai la semafor, parcă simţeai că faci parte dintr-un videoclip al imaginaţiei tale. Ajunsă în centrul oraşului, te-ai întâlnit în interes de serciviu, ai discutat despre viaţa care ne stă în faţă şi apoi ai alergat spre facultate. Acolo ţi-ai prezentat proiectul, ai mai dat două-trei telefoane şi te-ai îndreptat spre locul de muncă. La serviciu, colegii te-au întâmpinat cumva plictisiţi, de aceea le-ai spus o istorioară amuzantă ca să-i mai destinzi. Portarul te-a salutat şi te-a felicitat pentru că mereu zâmbeşti. I-ai mai aruncat un zâmbet de-al tău ca şi recompensă, ai ascultat problema care-l macină pe el şi după câteva ore, fericită, ţi-ai terminat treaba. Spre casă ai ales să mergi pe jos pentru a te relaxa şi a medita. Pe jos ai găsit o frunză într-o formă mai ciudată şi ai pus-o pe ascuns în buzunar, simţindu-te ca în clasa a I a când colecţionai frunze.

Într-un final, ajunsă acasă ai respirat uşurată. Asta da zi! Lungă, dar frumoasă. Primeşti un mesaj: “nu te simţi singură?”. Ironic, dar nu. Te aşezi pe pat şi reflectezi la ziua ce tocmai e pe sfârşite. Te gândeşti la toţi oamenii pe care i-ai întâlnit azi, la lucrurile pe care le-ai auzit şi la cei care ţi-au promis că te sună şi nu au făcut-o. Văzută de afară, viaţa ta pare agitată. Şi poate că este. Numai că acum… în acest moment tu te simţi atât de liniştită şi de plină de pace, încât nu ai schimba acest moment pentru nimic altceva. Mulţumită de starea ta sufletească, iei laptopul în braţe, îl deschizi şi începi să scrii: “Fiecare zi este magică…”Fiecare zi este magică

Lubię to! 7