Adunate de ici de colo...

Iaca- , inca o toamna a venit. A cata oare? De ce asa de multe?E o toamna calda, ca zambetul unei femei frumoase, calmasi zimbitoare .De prea multa frumusete m-a luat si somnul. De sus se auzeau cateva tunete indepartate si familiare; mi s-a parut ca parca Basescu radea in avionul spre America, si simtindu-ma ocrotit am adormit profund. Si am visat ceva foarte interesant.

Se facea ca parca Dumnezeu L-a chemat la El pe Sfintul Petre.

- Ce avem planificat pentru astazi, Petre?

- O vizita de lucru pe pamint.

- As vrea sa mergem in România, si in particular la Craiova, sa vad velodromul , pe care l-am admirat atit de mult de aici, de sus.

Dupa ce l-a vazut, Dumnezeu a spus ca asa ceva nu crede ca mai exista; ceea ce e perfect adevarat.

- Ce alte obiective turistice mai sint in Craiova, Petre?

- Multe; dar le vom alege pe cele cu nume poetice. „La calu' mort“, „Borcanul cu miere“, „La trenul pierdut“, „La ciuperca lui Solomon“...

- Inteleptul Solomon?

- Nu, Antonie Solomon.

Dupa ce a admirat ciuperca lui Solomon care nu exista, Dumnezeu a simtit nevoia sa se odihneasca putin. Petre L-a dus la circiuma lui nea Gogu, din apropiere. Au luat loc la o masa de tabla de sub artarul umbros. Petre a cerut doua mici. Dumnezeu gusta din pahar si clatina din cap ginditor.

- Cum se cheama bautura asta, Petre?

-Zaibar (vinul moneda forte al oltenilor)

- Daca bei doua-trei din astea, ajungi indata la cer.

La masa de alaturi, un cetatean, care-si incepuse devreme activitatea, dormea cu capul pe masa. Ridica din cind in cind capul si urla: „In România nu sint legi“. Cainii mahalalei, presimtind ca se intimpla ceva deosebit, se adunasera cu totii; stateau la soare si cascau. La una dintre mese, un tip slab si cu parul valvoi sorbea din pahar cu multa gravitate. De cate ori lua paharul de la gura spunea: „Dumnezeii ma-tii, Basescule!“.

- Ce face omul asta, Petre?

- Injura, Doamne. Asa-i românul cand bea un pahar mai mult. Face prostii; injura sau voteaza PSD.

- Dar cine e Basescu?

- Presedintele tarii. E baiat destept; la scoala n-a luat niciodata premiu.

- Dar de ce mama lui are mai multi Dumnezei?

- Are numai unul, Doamne; dar la betie omul vede dublu.

- Dar ce, românii sant un popor de betivi?

- Nu numai; mai sant si escroci, si corupti. Si oameni cinstiti; o mare parte din ei insa au emigrat.

- Eu stiam ca poporul asta era deosebit de inzestrat. Avea povesti frumoase, ca aceea cu mesterul Manole sau cu haiducii imbracati in sumane, care furau de la bogati sa dea la saraci. Aveau cantece minunate; doine parca se numeau.

- S-au mai schimbat vremurile, Doamne. In loc de doine au manele. Mesterul Manole construieste poduri peste ape; care se darima a doua zi. Iar haiducii de azi nu mai au sumane. Ci gulere albe. Si fura de la saraci sa dea la bogati.

- Dar poporul e credincios?

- E credincios, Doamne; si vin din ce in ce mai multi la Tine. Cu sprijinul autoritatilor. Insa avem probleme cu cazarea. Nu ca ar fi prea multi. Dar Le-ai spus, Doamne, ca se vor satura cei flaminzi. Si astia vin flaminzi rau de tot. Mai luam un rind, Doamne?

- Nu, Petre. Mai mergem si prin tara.

Si au cutreierat tara in lung si-n lat.

- Petre, dar Eu le impadurisem muntii si dealurile. Le-am umplut padurile cu salbaticiuni, cerul cu pasari, apele cu pesti. Dar ce-am vazut acuma m-a ingrozit!

- Se fura, Doamne. Se fura ca-n codru; desi nu mai exista codri.

- Dar cum de s-au schimbat oamenii asa de mult?

- Dupa revolutie.

- Dar ce-a fost cu revolutia asta? Ai cerut vreun raport la SRI? (N.B. - SRI inseamna Serviciul Raiului de Informatii).

- Da, Doamne. Si-a varit dracu' coada; iarta-ma, Doamne.

- Al dracului dracu' asta. A venit el personal?

- Nu; a avut omul lui acolo. Ca si in Piata Universitatii; acelasi.

- Si poporul, Petre?

- Traieste in saracie si umilinte.

- Bine, si ce face?

- Doarme, Doamne. Desi i se canta de mai multe ori pe zi „Desteapta-te, române“.

- Petre, mi-e mila de poporul asta. As vrea sa-l ajut; sa-i daruiesc ceva.

- Doamne, daca ii dai bogatii, vin astia cu gulere albe si le fura. Daca ii dai intelepciune, cei care o vor primi vor emigra. Mai bine, Doamne, da-le celor care conduc tara, care o administreaza, care o apara, un dram de constiinta. Sa-si dea seama singuri daca merita functia in care se afla, daca fac ceva util pentru ceilalti si daca au fost necinstiti si au furat. O zi, Doamne, macar o zi!

- Sa fie asa cum ai zis, Petre.

Si de-abia pleca Batrinul, ce mai freamat, ce mai zbucium! Parlamentul se reuni in sedinta comuna. Cei doi presedinti isi dadura demisia; mai vrura sa spuna ceva, dar lumea striga: „Lasati, si cele ce le stim sunt deja prea multe“. Si parlamentarii isi dadura demisia, recunoscind ca de multe ori ard gazul de pomana, ca sunt platiti cu mult peste merite si ca, de multe ori, s-au folosit de calitatea lor pentru afaceri personale. Acelasi lucru il recunoscura si multi fosti sau actuali ministri, secretari de stat, secretari ai guvernului, politisti, procurori cu NUP in brate, judecatori cu dosare ascunse in serviete, baroni, lideri de partide si sindicate, vamesi etc. si ultimul pe lista, cu voia dumneavoastra...

Unii s-au dus direct la puscarie. „N-avem incredere in justitie; daca ne da NUP sau ne respinge actiunea pe baza unui viciu de procedura? Sau daca primesc vreo stenograma? Noi vrem sa facem puscarie, pentru ca o meritam“.

Vazind dezastrul, Basescu aparu la televizor. „Fiti atent ce spuneti, domnule Presedinte“, il consilie Udreoaica. Iar Basescu spuse: „Ramin ultimul, sa sting lumina“.

Aici m-am trezit; si mi-a parut rau.

Lubię to! 5