Cu mult timp înainte ştiam că astăzi va fi o zi deosebită. Exact aşa s-a şi întâmplat. M-am trezit încă de la ora şase dimineţa cu acest sentiment. Este o zi deosebită, iar eu trebuia neapărat să fac ceva pentru a fi, cel puţin, tot atât de deosbit ca şi această zi. În prima clipă nici măcar nu am realizat care este semnificaţia acestei zile şi nici ce ar fi trebuit să fac pentru a fi deosebit, dar imediat mi-am amintit. Este Ziua Naţională a României. Prin urmare asta ar fi trebuit să fac şi eu: să mă simt şi să mă comport ca un român. Bine , bine mi-am spus, dar eu mă comport ca un român în fiecare zi. Pentru a fi astăzi mai cu moţ decât în celelalte zile este neapărat necesar să mă comport ca un "super", ca un "extra", ca un "mega" român.
În aceste momente solemne, am auzit o bătaie discretă în uşă care a acoperit pentru o două-trei secunde toată forţa cumulată a celor două sute de watt ai staţiei. Fără să opresc staţia m-am dus să văd cine mă caută la o oră atât de matinală. M-am lămurit cât se poate de repede. În cadrul uşii se afla unul din vecinii mei, care, probabil mânat de aceleaşi sentimente patriotice, ca şi mine, mi-a strigat şi el un colaj de înjurături neaoşe, din care, din cauza intensităţii sunetului din difuzoare am auzit doar parţial nişte cuvinte disparate. Printre cele mai reprezentative fiind "dracului", "nebun" şi "mătii", după care a plecat trăgând după el uşa, pe care am crezut pentru un moment că ar vrea să o smulgă din ţâţâni.
După ce am căscat gura la şirurile de militari care au trecut prin faţa mea in pas cadenţat şi la tehnica lor de luptă pe care au prezentat-o, ca orice bun român care se respectă, m-am înghesuit şi eu la porţia de ciolan cu fasole pe care primăria oraşului a pus-o cu generozitate la dispoziţia bunilor români. Nu are importanţă faptul că nu am prins şi eu o porţie, fiind aruncat de trei ori din rând, de entuziasmul celorlalţi buni români, care veniseră şi ei cu acelaşi scop ca şi mine: să-şi etaleze patriotismul. Important este faptul că m-am purtat ca un brav român care îşi apără dreptul la "strămoşescul ciolan".
Imi pare rau ca n-ai apucat fasole cu ciolan...Am patit-o si eu si de atunci,ambitioasa si orgolioasa cum sunt,imi prepar singura delicatesa si ii indemn pe ai mei sa se indoape la greu,pentru ca se stie,marea ciolaneala este urmata indiscutabil de...marea bubuiala :))))))))))))))))
*HI* *HI*
Ca de obicei eu am sarvatorit prin munca ! Cit despre fasole , am inlocuit cu soia facuta ca o pasta cu mult usturoi !
tare.............