11.11.2012
63, Targoviste, Rumunia
E duminică. M-am trezit de dimineaţă plin de inspiraţie. După o lungă, foarte lungă perioadă de
inactivitate creaţională m-am trezit, aşa, deodată plin de inspiraţie.
O inspiraţie debordantă, gata, gata să dea pe dinafară. Întrucât inspiraţia îmi exhala din toţi porii, trebuia neapărat să fac ceva, altminteri, pârdalnica ar fi fost capabilă să mă sufoce. Prin urmare, am deschis calculatorul, apoi primul editor de text pe care l-am
întâlnit şi mă pregăteam să transpun în cuvinte, acea mare inspiraţie care mă trosnise pe neaşteptate, prin somn, după toate probabilităţile.
Din nefericire, spre marale meu ghinion, înainte de a mă apuca cu seriozitate de treabă, am stat două minute să analizez de unde ar fi putut proveni această inspiraţie. Muza o expediasem de mult timp cu un şut în regiunea dorsală. Nu atât pentru faptul că mă lăsa baltă exact atunci când aveam cea mai mare nevoie de serviciile sale, cât mai ales pentru faptul că în ultimul timp îmi şoptea tot felul de prostii la urechea cea surdă, ocolind-o cu grijă pe cealaltă, cu care nu auzeam prea bine. În orice caz renunţasem de mult timp la serviciile ei. Atunci, stau şi mă întreb, de unde atâta inspiraţie ?...
Pentru a putea să-mi răspund la această întrebare trebuia mai întâi de toate să ştiu cu exactitate ce înseamnă inspiraţie. În orice caz, explicaţiile pe care le-am găsit în DEX nu au fost suficient de mulţumitoare pentru mine (1. inhalare a aerului în plămâni. 2. facultate creatoare, spontană a inteligenţei umane. ◊ avânt, entuziasm, forţă creatoare. 3. (fig.) idee (salvatoare) apărută spontan în conştiinţă), aşa că a trebuit să mai creez o definiţie care să se apropie cât mai mult de realitate şi să completeze lacunele explicaţiilor din dicţionar. Noua definiţie ar suna cam aşa:
Inspiraţie = capacitatea omului de a-şi minţi cu dezinvoltură semenii.
Suntem pur şi simplu entuziasmaţi atunci când întâlnim pe cineva cu multă inspiraţie, fără să ne gândim măcar, că cel puţin optzeci la sută din tot ceea ce ne spune, sub imboldul inspiraţiei, sunt baliverne.
Să luăm exemplul unui scriitor inspirat. Numai cineva care nu are toate ţiglele pe casă ar putea crede că ceea ce citeşte într-un roman scris de acesta este purul adevăr, chiar dacă romanul este "autobiografic" şi este scris la persoana întâia. De altfel inspiraţia este o caracteristică specifică omului. Ce ar putea să facă, de exemplu, o pisică inspirată ?... Să latre ?... Sau un câine inspirat să cotcodăcească ?... Sau ... Nu, în nici un caz. Inspiraţia, recte, minciuna nu se potriveşte în nici un caz regnului animal.
Bun. Pentru că am reuşit să-mi dau seama ce este cu inspiraţia asta, subită, e timpul să mă aştern pe treabă...
... Dar, de fapt, ce voiam să vă spun, oare ?... Habar n-am. Iată că am uitat. Gata, nu vreau să vă mint. Mi-a trecut inspiraţia !...
Liczba odwiedzin: 41
Ai mncat cumva ieri seara ceva fasole Cu salata de ridichi ?
Cum ai mincat ? Daca intii fasolea si pe urma ridichile este bine dar daca ai mincat ridichi si pe urma fasole , este grav . Esti im pricol de a face hurduhurismos !
Aşa a păţit Kir Ianulea ... Eu nu sînt în pericol. Plantele "muzicale" nu sînt specialitatea mea ...