Intr-o frumoasa zi de vara, pe la ora pranzului, se facu mare liniste in
parc. Pasarile se odihneau linistite in umbra copacilor.
O
vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: “Ce este viata?”
Toti
cei din jur au fost surprinsi de aceasta intrebare grea. Un trandafir
tocmai inflorea, deschizandu-si petalele. El spuse: “Viata este o
deschidere!”
Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre
petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare la alta, ii
raspunse: “Viata este libertate si fericire!”
O papadie simti
vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: “Viata este risipire, da,
doar risipire…”
Jos, pe pamant, o furnica tragea dupa sine un
pai de grau de zece ori mai mare decat ea. Cand auzi un asemenea lucru
se opri, isi trase sufletul si spuse: “Viata nu este decat truda si
munca!”
Poate ca ar fi inceput sa se certe daca nu ar fi venit o
ploaie fina care sopti: “Viata este formata din lacrimi, doar din
lacrimi!”
Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de
acolo de sus, spuse: “Viata este o nazuinta spre inalt!”
Apoi
veni noaptea.
Dupa un timp, un om mergea acasa pe aleile goale.
Venea de la o petrecere si se gandea… “Viata este o continua cautare a
fericirii si o inlantuire de deceptii!”
Dupa lunga noapte venira
in sfarsit si zorii diminetii, care spusera: “Asa cum noi suntem
inceputul zilei care vine, la fel viata este inceputul vesniciei…”
A spus Ghotika totul !