Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva...a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta si asa omul incepe sa invete...ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni...si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi si invata sa iti construiasca toate drumurile bazate pe ASTAZI SI ACUM pentru ca terenul lui MAINE este prea nesigur pentru a face planuri.De ce sa ne amagim cu sperante desarte cand putem sa traim in prezent si sa ne bucuram de tot ce ne ofera viata!De ce unori viitorul are mereu o multime de variante care se opresc la jumatatea drumului?De ce sa fim nehotarati si sa pierdem atata timp alegand varianta mai usoara...