De mult nu am mai scris ceva pe aici (de fapt pe nicaieri).

---

Mi-am incalcat "promisiunea" (facuta doar mie), cand am spus ca veci nu mai scriu nimic aici, dupa ce mi s-a dus toata munca mea de 4 ani (peste 600 bloguri - mai putin de 10% copy paste). In fine, poveste trecuta. Nefacand totusi public acea promisiune, nu se considera incalcata, nu?:D
Trecand peste aceasta inutila incursiune, sa trecem la treaba!

Discutam de multe ori despre moralitate, corectitudine, adevar si dreptate. Este deranjant pentru unii sa fie declarati incorecti, imorali, pasibili de un sut in dos cand de fapt, in viziunea lor, au dreptate.
Cine sunt cei din jur care au dreptul sa te judece? De cate ori ai fost tu, cel care citesti, judecat dupa straie? Cat de bine te-ai simtit? Nu este vorba despre mandria cu care te consideri tu perfect, pt ca trebuie sa fii idiot sa crezi ca esti perfect, ci este vorba dramul ala de lucruri pe care doar tu le stii despre tine. Vine cu acceleratul un alt neica nimeni (ca si tine) si te eticheteaza. Scurt si aproape fara drept de apel. Ti se pare corect? As zice ca nu, daca ma intrebi pe mine. Personal, ma scot in sarite mascaricii care considera ca sunt atotstiutori, virusii subconstientului tau, care arunca la suprafata ceea ce cred ei despre tine sau despre actiunile tale. Grav este ca unii chiar ii cred pe ei, ceea ce nu duce decat la denigrarea ta in masa. O fi bine, o fi rau? Evident, replica zilei este: nu ma intereseaza ce cred altii, eu stiu cum sunt! Corect si asta, dar nu ar fi mai usor sa se evite astfel de situatii si sa isi vada fiecare degetul lui? Ba da, ar fi mai usor, insa limita dintre ridicol si realitate este una foarte fina, in plasa careia multi cad. Este atat de simplu totul la nivel teoretic! Toti gandesc excelent si sunt super de treaba, cand dorm sau cand au stomacul plin. Grav, sau poate ca bine, e ca unii se si trezesc. Din somn, sau la realitate. Sigur stiu cei din jur de unde se trezesc. Nici nu trebuie sa stii tu prea multe despre tine, ca te anunta ceilalti cum esti. Tu poti fi relaxat total, fara grija, nu trebuie sa te preocupe imaginea ta prea mult, ca esti inconjurat de altii. Ce atata bataie de cap?
Acum, radem, glumim, dar chiar cred ca este treaba fiecaruia cum este si nu vad de ce ar trebui sa imi pierd eu timpul cu altii, pt ca ei sunt asa cum sunt. Cat timp drumurile noastre nu converg, multa bafta! La nivel social, este injositor sa fac altuia procese de constiinta, de caracter, de temperament, cu atat mai mult cu cat nu-mi da mancare, nu depind de el sub o forma sau alta, atata timp cat exista acea portita de evitare al carei lacat il am doar eu si atat. Constatarile asupra lui ar trebui sa ramana doar in creierasul meu (putin cat e); nimic nu imi da dreptul sa emit pareri despre X sau despre actiunile lui.
E grea acceptarea semenilor intre noi. E grea din cauza (nu datorita!) mandriei, ingamfarii, complexului de superioritate. Eu is mai bun ca ala; uite, ala o gresit, nu o avut dreptate, nu asa trebuia facut! Hai pariu! Stii tu sigur sigur? A coborat harul dreptatii peste tine si esti deodata Solomon? Stii tu ce a avut in minte celalalt cand a facut ceva ce contravine regulilor pe care tu crezi ca le stii? Habar n-ai, evident, pt ca, ghinion: nu poti intra in mintea oamenilor. Nu esti demn de asta. Ca si mine, ca si toti ceilalti.
Asadar, cine vrea sa para destept, sa taca. Cine vrea sa para si inteligent, sa accepte ce se intampla in jurul lui, odata cu tacerea.
Papagalii sa mearga la zoo. Desi, e scump biletul doar pt a vedea niste pene colorate; insa, cine stie, papagalii intre ei se cunosc si se atrag. Sesizati? Chiar si animalele stiu sa isi accepte semenii intre aceleasi specii. Numai oamenii nu.
Fain!

Saptamana luminata, cu spor si fara griji!
Corina

Lubię to! 38