Päevikud
cineva mi-a spus...
ca azi este sfarsitul
am ramas far' de raspuns
blamandu-l pe afurisitul...
nu m-am dus nici la servici
fiind cuprins de teama
un simtamant ciudat
s-a transformat in drama...
am baut pahare cu apa
sperand ca sa-mi revin
chiar am vorbit cu Dracul
ce mi-i pe Zang...vecin...
ne-am luat in vorba...tare
fara respect si simtamant
facand o incercare
de-a diviza ceva pamant
ne-am luat chiar si la tranta
desigur...doar virtual
un drac care din umbra
imi zice ca-s golan...
m-am prins de nota zece
sperand ca n-am sa mor
mai trag inca speranta
caci cred in viitor...
aprilie...unu... este astazi
cu rost pentru glumit
vreau sa ma ierte Zangul
de sunt afurisit...
mai fac si eu o gluma
pentru acei ce ma doresc
chiar de creiez furtuna
va…
nu știu cum de m-au făcut atât de mic
doar ca să să trec prin acul siringii
mai cu chiu...mai cu vai
doar așa ca să pot să înot
în interiorul organelor tale
când voi fi injectat
mi-au pus o mască pe față
și doză de oxigen care mă țin în viață
atât timp căt voi lipsi de pe Zang
soluția eșirii la lumină
fiind doar accidentala...
nu știu unde mă duc dar cred în destin
care este zona luminoasă
pe străzile tale interioare
atât de lovite de vântul care
mă va împinge progtesiv spre ieșire
sper că nu ai mâncat…
Mi s-a facut sete de aceasta unica clipa
in care clipesc clipe...un adaos cu rost.
Ma cauta ochiul cu lichid de apa orbita
ce ma închide in punctu-i anost.
Mi s-a facut sete de acest peste tacut
inchis in vasul de sticla ce pare ca nu-i.
Un ecou al miscarii ce incerc s-o ascult
cu timpanu-mi strapuns de un cui.
Mi s-a facut sete de strigarea durerii
care ma doare cu un gand ascuns.
Este-un mesaj, venit din gatuirea vremii
ce-n vena jugulara mi-a patruns.
Mi s-a facut sete de-o moarte usoara
prin care doar pretind ca am murit....
Nu vreau sa dau azi vieţti nici-o socoteala
chiar daca risc sa fiu numit : "poet…
pe Tonko...nu stiu cum se face
ca Lady Gaga mult il place
este si ea putin cam zanganita
intr-un cuvant...femeie zapacita...
poezia mea...nu are lacrimi si suspine
nu am motive sa va spun ca timpul vine
cand sunt si am stari unice si prefacute
de a obtine note...ce le numesc acute...
ele nu sunt stari si multa vaicareala
cum au adesea oamenii de "seama"
nu urmaresc pe Zang sa fiu cel mai vestit
si-apoi sa fiu de zanganiti iubit...
nu fac parada modei...nu sunt mare
cu chestii unice si chiar sentimentale -
nu-ncerc sa spun ca sunt desigur un erou
caci nu vreau sa pozez pe Zang...in bou...
am unice principii si-apoi si altceva
ce tin mereu de conduita mea -
nu sunt acel ce vrea ca sa expuna
intoxicatia...ce strica vremea buna...
nu vreau…
Domnule Dorel...
M-ai rugat sa nu te mai deranjez, fiecare cu ciorba lui, dar tu, vad
ca continui sa ma ataci in toate felurile.
Te rog respectuos sa ma scutesti cu prezenta ta si sa iti vezi de
treburile tale. Poti sa fii regele Zangului, sincer nu imi pasa.
Atat doresc, nimic mai mult.
Daca ai inteles, iti multumesc !
el, destept din cale-afara
vrea sa prinda tot ce zboara -
si Divin, caca...rtonist
s-a facut, Magic artist....
un artist ce-are in mana
poezie, cica buna -
dar numai de-i inspirat
de o brosca, neaparat...
sa oracaie: oac, oac
nu, desigur...nu pe lac -
ci la el in dormitor
cand devine ganditor...
--------------------------------------
magic...numit Vladimir
suspinand si in delir…
Pentru concursul lui Negrea ( Ramona )...aceasta este poezia mea...in care
am inclus toate cuvintele de mai jos...
Botezatu, tanga ,superzanganeala, Claudiu , limba , cacamaca , ciocolata,
soseta , Ramona si perversa.
nu stiu de ce...cum de se face
ca lumea toata ma evita
chiar de-l citesc...nu vor si pace
ca blogul meu sa il admita...
n-am nume de... ( BOTEZATU)
dar am har de "zanganit"
multi cred ca... imi umbla limba
si ca-s tare-afurisit...
pe Limpa... magic des inprastiam
cu versul meu care (TANGA ) frumos
metaforele toate se jucau
miscandu-se in sus si-n jos...
azi...(SUPERZANGANEALA) cam incita
iar lumea toata s-a schimbat
atentie mare...ea acorda
la cei ce zece des au dat...
(CLAUDIU)...cica s-a retras
nu-i oficial…
sunt cel
ce nu sunt
dar doresc să fiu
împletind
dantela abstractă
cu croșeta
imaginației mele...
în fiecare zi observ
cum
ghemul de ață
se micșorează
slăbit de neputința
de a sta "treaz"
pe noi lungimi de undă...
și totuși lucrarea
trebuie să fie terminată
chiar dacă
insistența mea
și-a pierdut controlul
într-un "accident"
neprevăzut"...
sunt cel
ce nu sunt
dar doresc să fiu
construind vise
cu croșeta rațiunii
atât cât să nu rup
firul final
al concentrării...
dantela își decodifica
menirea
cârligul croșetei
însămânțând
minuscule spații
ce dansează
în ochi de lumină...
magic-poet Vladimir.