A fost o dată, pe vremea când poveştile erau adevărate, iar adevărurile doar simple poveşti, un împărat viteaz (atât de viteaz, incât iepurii păreau nişte adevăraţi eroi în comparaţie cu el) şi puternic, care domnea peste o ţară mare şi bogată. Bogată de nu i se mai puteau număra bogăţiile, chiar dacă mai mult de trei sferturi dintre supuşii ei erau fie cerşetori, fie muritori de foame, iar dintre celalţi supuşi, jumătate plecaseră în ţările vecine, mai sărace, ca să aibă şi ei din ce trăi. Doar o mână de supuşi, cei care îl ajutau să-şi pună în aplicare şmecheriile împărăteşti, se bucurau de oarece bunăstare.
Aşa treceau una după alta zilele împăratului nostru, şi astfel se trezi în prag de bătrâneţe, putred de bogat, dar cu o mare mâhnire in suflet. Nu avea nici un moştenitor care să-i ducă mai departe matrapazlâcurile şi, cum "Doamna neagră cu coasa" îi dăduse câtev a mesaje, sub forma unor împunsături pe sub coaste, se temea că toată averea pecare el o adunase "cu japca" de la supuşii săi vor încăpea în mâinile unuia mult mai hoţ decât el . De aceea, pe lângă ciordeala zilnică, la care nu putea să renunţe cu nici un chip, îşi mai găsi o ocupaţie: Să se roage. Se ruga zi şi noapte, unii spun că la Dumnezeu, alţii că ruga lui era îndreptată către alte foruri, adevărul e că într-un târziu, când aproape că îşi pierduse orice speranţă, ruga i-a fost îndeplinită şi a fost răsplătit cu o mândreţe de moştenitor, atât de frumos că, de atunci încolo, în tot regatul nu a mai fost nevoie să se facă sperietori de ciori.
Şi, pentru că împăratul îşi iubea moştenitorul ca pe lumina ochilor, i-a pus numele de Făt-Frumos cel şmecheros, deşi, pe la colţuri, curtenii îi spuneau, când "cel răpciugos", când "cel răpănos", dar de cele mai multe ori îi spuneau "cel urâcios", pentru că semăna leit cu tac'su, împăratul, iar pe acesta nu-l iubea prea multă lume.
... Şi creştea Făt-Frumos al nostru într-un an, cât alţii în şapte, aşa că, pe la vârsta de trei ani avea vre-o 21, şi învăţase de la taică'su atât de multe şmecherii, încât era plin de şmecherii ca broasca de păr, iar ochii săi, mari cât cepele tot după ciordeală i se învârteau, astfel că nu trebuie să ne fie de mirare că s-a gândit să o fure pe Ileana-Barosana, fata împăratului din ţara vecină, că aşa auzise el de la unii şi de la alţii, "că cine o ia pe Ileana de nevastă, are ce ţine în braţe"...
*LOL* *LOL* *LOL* Chiar ca era frumos...Fat Frumos *LOL* *LOL* *LOL*
Ai grijă ... Să nu-l visezi la noapte ...
Super !
Astept nerabdator continuarea .